Our website is made possible by displaying online advertisements to our visitors. Please consider supporting us by whitelisting our website.

Mihai Savin :izolarea

Mihai Savin

izolarea

 

o, cum de nu mai pot acum

primăverii să-i smulg creangă de măr

frumoasa lui floare de roz

în vază de cristal să-i ofer gingașă găzduire?

de ce cântecul ușii ș-a epuizat notele

lumea nebăgând de seamă?

 

în locația iluziilor din colțul balconului

îmi beau berea cu scurtă îndemânare

de marginea lirismului atins

și n-am de unde pricepe

cum să-mi anulez înstrăinarea

din profilul amuțitelor destăinuiri.

 

respectând dual ritm spre mine

nemăsurat gânduri îmi sosesc de oriunde

și epuizat de ascuțita singurătate

îmi vine să mă extrag din al meu nevesel dreptunghi…

și ca o nevoie, miresmelor obtuze îmi vine a mă deșira

mugurilor ce-și deschid guri de strigăt,

eu rodnică întâmpinare să fiu.

dar virusul ca o santinelă îmi stă la ușă cu sabia-n brâu

pășind când încolo când încoa.

 

iar eu cu provizii de speranțe,

regula de izolare mi-o pronunț în alb…

formula de solitară ședere între nătângie clipe

expresiv mi-o respect.

………………………….

isolation

 

Oh, how can I not now

spring to snatch her apple branch

his beautiful pink flower

in crystal vase to offer him hosting lass?

why the song of the door has exhausted its notes

the world ignoring?

 

in the location of the illusions in the corner of the balcony

I drink my beer with short skill

by the edge of the lyricism reached

and I don’t know where to go

how to cancel my alienation

from the profile of the quiet rehearsals.

 

respecting the dual rhythm towards me

unmeasured thoughts come from anywhere

and exhausted by the sharp solitude

I come to extract from my little rectangle …

and as a need, I get to smell the dull smells

the buds that open their mouths for shouting,

I welcome you to be.

but the virus like a sentinel stands at my door with the sword in my belt

stepping back and forth.

 

and I with supplies of hope,

the isolation rule I pronounce in white …

the formula of solitary stay between tickling moments

I expressly respect her.

…………………………………………..

Mihai Savin Iași/drept de autor

 

isolement

 

Oh comment se fait-il que je ne peux pas maintenant

Printemps pour arracher sa branche de pomme

Sa belle fleur rose

Dans le vase cristal devrais-je lui offrir un hébergement tendre ?

Pourquoi la chanson de porte a-t-elle épuisé ses notes

Le monde mépris ?

 

dans l’emplacement des illusions dans le coin du balcon

En train de boire ma bière avec une petite compétence

par le bord du lyrisme touché

Et je n’arrive pas à l’avoir

Comment annuler mon aliénation

du profil de la divulgation silencieuse.

 

Respectant le double rythme envers moi

Des pensées incommensurables viennent de n’importe où

et épuisé par la solitude aiguë

J ‘ ai envie de m’extraire de ma femme rectangle…

Et comme besoin, les senteurs obtus que je veux déchaîner

Des bourgeons qui ouvrent leurs bouches de cris,

Je suis fructueux bienvenu pour être.

mais le virus comme une sentinelle est à ma porte avec une épée dans ma taille

En train de marcher quand il était là.

 

Et moi avec des provisions d’espoirs,

Je prononce la règle de l’isolement en blanc…

la formule du séjour solitaire entre les moments momentaires

expressif je le respecte.

 

Mihai Savin Iași / droit d’auteur

Laisser un commentaire

Votre adresse de messagerie ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *